Uneori cand sunt asa plina de entuziasm imi vine sa tac, sa iau o pauza si sa il pastrez acolo, ca sa vad ce pot sa fac cu el. Dar acum parca privesc altfel, ii dau drumul, ma pastrez acolo unde sunt - si –  redevin curioasa. cat sunt curioasa descopar, mi se pare. experimentez.

Nu prea stiu de unde sa prind mai bine ce urmeaza sa studiez, visual culture, dar nu ma impacientez neaparat, pentru ca asta e natura interdisciplinei: confuzanta - iti da toata libertatea si trebuie sa vezi ce faci cu ea. sunt cam unde trebuie. e bine ca am niste intrebari si, sa vedem, care sunt cele mai aprige si cum le adresez mai bine si cum le gasesc raspuns. mai important e cum nasc alte intrebari, ma gandesc.

Pentru moment, am trei lectureri tare interesante. Intamplator, suntem doar trei in program. Ma simt putin stinghera in exprimare pentru ca nu sunt vorbitor nativ de engleza precum restul si aici stiu ca trebuie sa mai lucrez – firesc, si acel vocabular specific ( diferit, de ex, daca voi vrea sa ma ocup de sunet in cinema – alt registru). Pe de alta parte, nu pot sa tac, caci imi vin idei, imi place sa le dau drumul si imi place ce iese din discutii, cand am senzatia ca ajungem pe aceeasi unda. Ma fascineaza. Deschidere, receptivitate neasteptate, de care nu am cum sa nu ma bucur.

Sper sa apuc sa fac asta folosind si alte instrumente, daca reusesc sa fac rost de echipament si sa prind niste skilluri tehnice. In sensul asta trebuie sa fiu cat mai rapida si sa imi conturez niste zone cat mai clare de interes, pe care sa le pot explora.

Dincolo de asta, e presiunea de a-mi gasi un job, cat mai rapid. Alta preocupare. Legal, imi trebuie un certificat de inregistrare, pentru care trebuie sa cobor pana la sud de Londra, nu foarte bucuroasa, dar, cel putin, il voi primi pe loc (sper). Pentru ca aici e plin de studenti si cele mai mutle locuri au luat deja oameni noi – unii au venit mai repede si s-au servit, uneori ma descurajez putin, dar apoi ma gandesc ca trebuie sa existe ceva pentru mine.

Nu am inceput sa caut prea mult in jur, asa ca nu am sa scriu despre loc. Este promitator.

Am lucrat la o bicicleta cam prapadita (cele bune s-au luat de cei care s-au mutat devreme), pe care sper sa o pot folosi, daca nu apare una mai buna, la un atelier in care se recicleaza biciclete. Am schimbat o camera singura si sunt mandra.

Acum inapoi, aici la etajul patru, in biblioteca – un loc in care sa tot stai sa citesti, gandesti, scrii, sa  privesti ba marea, ba zarea.