Prea mult vacarm, cuvinte care nu reușesc să cuprindă sau cuprind greșit și prea puțin. Loc de prea puțina liniște.

Îmi amintesc o seară din vara trecută, în Agua Amarga, nu cu mult înainte de plecarea în Madrid. O senzație de neliniște mare. Nu era mai nimeni pe plajă și mi se părea atât de pustiu, cum de multă vreme nu mai simțisem pustiul singură. Dorința ca lucurile să se așeze bine. Pe nisip, în întuneric, valurile ajungeau până la tălpi. Cred că atunci am simțit prima oară că mă inundă teama, că aveam ceva de pierdut și de nepierdut, că ce urmează nu depinde doar de mine. Tot atunci, imediat apoi, a apărut încrederea că lucrurile se vor așeza bine.

Până și amintirea acelui moment mă liniștește. Pe plaja mică de aici, într-o seară caldă, pustie, cu miros de alge, după ploaie, am simțit asemănător. Trebuie să îmi aminesc mereu, să nu uit.